Ce Sunt Nanomaterialele Și Cum Se Formează Ele?

0
502 views

Ce Sunt Şi Cum Se Formează Straturile Nano?

Vă prezentăm în acest articol, o serie de informaţii şi clarificări despre straturile nano: ce sunt nanostraturile, cum se formează nanoinvelisurile şi ce metode de nanocoating sunt potrivite şi recomandate pentru a crea straturi nano consistente in materialele noastre din cupru?

Aceste informaţii sunt oferite de către colegul nostru, Víctor Rodríguez, care face parte din echipa şi laboratorul Keshe din Mexic. Îi mulţumim cu această ocazie şi colegei noastre care a făcut posibilă traducerea materialului, mai jos găsiţi posibilitatea să descărcaţi articolul în format pdf. direct în computerul dvs.

Vă rugăm să manipulaţi cu prudenţă soda caustică (NaOH) şi restul materialelor/uneltelor ce se folosesc în procesele cercetării şi aplicării tehnologiilor plasmatice Keshe şi să le folosiţi doar în cunoştinţă de cauză!

De asemenea vă rugăm să ţineţi cont de normele de protecţie, să folosiţi echipamente adecvate: mănuşi, ochelari, măşti de protecţie şi să lucraţi în spaţii bine aerisite şi ventilate!

Sunteţi singuri responsabili pentru eventualele accidente/probleme/complicații care ar putea apărea în urma folosirii/utilizării/manipulării necorespunzătoare ale acestora!

Download “Ce Sunt Nanomaterialele Și Cum Se Formează Ele?” Nanomaterialele-MaGrav-Lab-Mx.pdf – Downloaded 107 times – 943 KB


O ilustrație despre cum este posibil să arate câmpurile plasmatice ale atomilor de cupru eliberați, la suprafața plăcuțelor de cupru.

O unealtă care ne permite să manipulăm câmpurile gravitaţionale şi magnetice (câmpuri plasmatice magrav) o reprezintă cuprul nano acoperit. Nu doar cuprul poate fi nano acoperit, ci putem de asemenea folosi teoretic orice element din tabelul periodic, putem nano acoperi orice material dorim să folosim în dispozitivele noastre (aplicații), dar metoda ideală şi cea mai simplă pentru elementele pe care vrem să le nano acoperim o reprezintă cuprul.

Idea nano acoperirii constă în ”atacarea” suprafeţei elementului cu o energie constantă, pentru a deschide atomii elementului pe care dorim să-l nano acoperim. Este ca şi cum am crea un strat spongios de atomi la suprafaţă, care permite trecerea şi absorbţia câmpurilor libere din vacuum (mediu) care intră în spaţiile dintre atomii slăbiţi, asta fiind ceea ce noi cunoaştem ca fiind super-conductor şi super-rezistor în acelaşi timp.

(În acest mod) se vor crea nano materiale cu o structură cristalină sp2/sp3 la suprafaţa piesei de cupru, aceasta putând fi verificată prin Spectroscopie Raman, toate acestea putând fi făcute acasă, în bucătărie.

Există diferite metode pentru nano acoperirea metalelor… se poate utiliza soda caustică, focul sau plasma pe care o creăm anterior prin una din cele două metode.

Vom vedea prima dată metoda de nanoacoperire cu sodă caustică, care este cea mai bună pentru absorbţia gazelor din atmosfera (se referă la procesele de obținere a gansurilor unde folosim materiale de cupru nanoacoperite) şi este şi cea mai simplă. Poate fi utilizată pentru realizarea sistemelor de sănătate, energie şi a altor sisteme ce există pe internet. Vom reproduce această metodă, aşa cum se poate vedea în filmul următor, şi vom încerca să explicăm ce se întâmplă în acest proces pentru a înţelege ceea ce facem şi să evităm greşelile cele mai comune.

Întotdeuna purtați mănuși și nu atingeți niciodată nano materialele cu mâinile goale!

Pentru aceasta vom utiliza sodă caustică sau Hidroxidul de Sodiu (NaOH). Mai târziu vom vedea cum se poate utiliza diferite tipuri de hidroxizi, cum este cel de Potasiu folosindu-l cu diferite tipuri de electrozi, dar pentru moment ne vom rezuma la ce se găseşte uzual. Folosirea NaOH este recomandată în cazul realizării dispozitivelor magrav pentru rezolvarea problemelor de sănătate.

De asemenea avem nevoie de un vas de plastic cu capac şi o plasa zincată (plasa pentru găini) pe care să o punem pe fundul vasului, pentru a separa piesele de cupru de soda caustică, precum şi pentru polarizarea ulterioară a acestora.

Când adăugăm apa fierbinte peste soda caustică, are loc o reacţie cu degajare de căldură, care începe să injecteze o cantitate constantă de energie la suprafaţă pieselor de cupru. La suprafaţa acestora se creează mii de straturi, în care atomii sunt eliberaţi din starea lor materială şi ajung în stare nano, adică devin atomi mai puţin legaţi de structura materială a cuprului, şi având un comportament total diferit. Aceştia vor începe să radieze “câmpuri” de intensitate proporţională cu masa atomică a metalului, care vor începe să interacţioneze cu mediul, lăsând în urmă starea pasivă pe care o aveau în stare materială.

Ceea ce ştiinţa actuală numeşte “Bariera Coulomb” este cea mai bună explicaţie a ceea ce noi gestionăm în acest proces.

Noi creăm un burete pe intreagă suprafaţă a cuprului scufundat în sodă caustică. Ceea ce facem este să mărim distanţă dintre atomi, creând mici găuri sau spaţii. Aceste goluri sunt atmosferele fiecărui atom. Sunt locurile unde putem depozita sau extrage câmpurile care sunt captive în aceste spaţii pe care le-am creat.

Dacă luăm un atom din acest burete care se dezvoltă în mediul umed al soluţiei de caustic, vom vedea că acesta are o intrare şi o ieşire, o forţă gravitaţională care primeşte şi una magnetică care dă, similar planetelor şi câmpurilor magnetice ale acestora, pe care le putem măsură cu o busolă, deci plasma este reprezentarea unui atom sau a unei planete.

Forţa magnetică este cea care îndepărtează un corp celest de Soarele acestuia, iar forţa gravitaţională este cea care constant atrage acest corp celest. Din acest motiv, planetele sunt într-o continuă mişcare şi au diferite poziţii în jurul Soarelui, sunt unele care sunt predominant gravitaţionale şi sunt mai apropiate faţă de Soare, cum sunt Mercur şi Venus, şi sunt altele care sunt predominant magnetice cum sunt Uranus şi Neptun.

Ceea ce este important este să înţelegem că acum avem o unealtă care lucrează cu nivele de energie peste cele ale materiei, dar încă legate de materia însăşi, astfel că o bucată de cupru pe care noi o vedem şi o simţim, este o “plasmă” în stare “nano”, căreia îi putem defini direcţia de curgere a acestor câmpuri ce sunt invizibile ochiului nostru, dar despre care ştim că pot traversa formă materialului.

Aceşti atomi, eliberaţi din starea energetică joasă specifică materiei, acum se comportă şi interacţionează sub formă plasmatică, aceasta însemnând că au două tipuri de energii: una magnetică care extinde câmpurile din originile acestora, iar altă gravitaţională care contractă câmpurile spre originea (centrul) lor.

Spaţiul despre care vorbim în ”buretele nostru de atomi de cupru”, este practic alcătuit din atmosfera fiecărui atom care se creează atunci când injectăm o mică cantitate de energie termică (presiune termică) prin folosirea sodei caustice, în urma căreia noi eliberăm atomii de cupru din starea energetică joasă specifică materiei, şi îi elevam la starea energetică specifică plasmei dar în stare nano, cu cele două tipuri de energii specifice acesteia: cea magnetică şi cea gravitaţională.

În această stare, atomii liberi de la suprafaţa metalului, sunt ca şi nişte sfere aflate în suspensie, cu polii în diferite direcţii. Pentru definirea structurii acestor particule de cupru, cu Polul Nord (magnetic) sau Polul Sud (gravitaţional), vom aplica o mică cantitate de energie bucăţii de metal, pentru a alinia toţi polii particulelor.

După ce placa de metal stă scufundată cel puţin o zi în soluţia de sodă acustică, va trebui să îndepărtăm soluţia caustică dar să lăsăm o mică cantitate pentru menţinerea umidităţii. Plasa zincată ne va permite să definim o masă sau un pol negativ, şi să menţină ridicate piesele de metal pentru a nu intra în contact cu soluţia caustică, în această etapă secundară. (Vezi filmulețul de mai sus)

Cu un multimetru, noi putem defini direcţia de curgere a plasmei aşa cum dorim. Ceea ce se întâmplă este că multimetrul va aplica o mică cantitate de electricitate între cele două vârfuri (cosele aparatului de măsură) cu care măsuraţi tensiunea. În acelaşi timp tot cu acest instrument vom extrage/golim toate câmpurile care sunt stocate în buretele nostru de atomi dizolvaţi în caustic. Tensiunea afişată de multimetru va creşte de fiecare dată când golim această energie, şi va creşte de la câţiva milivolţi la 800 milivolţi, această mică cantitate de energie fiind dependentă de masa metalului.

Cu această mică cantitate de energie, ceea ce noi căutăm este să măsurăm o curgere de electroni, şi să constatăm fricţiunea dintre câmpurile existente între atomii plasmatici de cupru, aceşti miliamperi reprezentând un mijloc de a vizualiza dacă acolo există o curgere plasmatică.

În corpul uman, dacă punem probele multimetrului pe două degete, putem vedea un voltaj similar, (chiar dacă, voltajul este mic) muşchii noştri sunt capabili să ridice kilograme şi să alerge distanţe uriaşe cu tensiuni similare. (n.p. Genial exemplul!) Mai târziu vom vedea că în plasmă putem crea uriaşe cantităţi de energie cu această mică tensiune. În unităţile de energie (sistemele magrav de energie), ceea ce noi facem este să antrenăm curgerea plasmatică prin intermediul cererii de energie, astfel încât putem crea (în timp) megawaţi. 

Ceea ce este important este să creăm această curgere de câţiva milivolţi pentru moment. Iar prin acest proces, noi definim curgerea plasmei în piesa de cupru şi creăm mii de straturi de structuri cristaline sp2/sp3 printr-o metodă simplă şi accesibilă.

Trebuie să înţelegeţi că prin aranjarea tuturor Polilor Nord într-o singură direcţie, noi de asemenea aranjăm toţi Polii Sud în direcţie opusă, astfel încât curgerea câmpurilor magnetice va avea loc să spunem, de acolo de unde noi punem proba negativă (-) a multimetrului spre locul unde punem proba pozitivă (+), însă câmpurile gravitaţionale vor curge în direcţie inversă. Asta este important, deoarece noi vom fi capabili să controlăm curgerea câmpurilor gravitaţionale sau magnetice pentru a crea fluxuri plasmatice şi să controlăm fiecare câmp într-un mod diferit.

În realitate ceea ce facem, este că un simplu metal se va comporta ca un cristal artificial, reţinând că are doi poli şi că acum se comportă ca un super-conductor la temperatura camerei.

O altă calitate a acestor mii de straturi nano pe care le creăm, este că vedem cum materialul se înnegreşte la un negru absolut, atunci când este ţinut în mediul umed al condiţiilor în care acesta a fost creat. Ceea ce am obţinut este că ele absorb toată lumina din spectrul electromagnetic şi mult dincolo de ceea ce noi putem observa şi măsura.

Astfel, câmpurile din spaţiul ce înconjoară nanomaterialul sunt captive în aceste mii de straturi pe care le-am creat, şi cu cât ţinem mai mult metalul în soluţia caustică, cu atât îl vom nano acoperi mai bine. În acest moment, deja am reuşit să ne creem propriul nano material dintr-un simplu cablu de cupru.

Pentru a finaliza operaţiunea, este recomandat să lăsăm să între aer prin capacul vasului, pentru a fixa nano acoperirea, pentru o perioada de cel puţin 3 zile. Totul depinde de rafinamentul tehnicii folosite şi de lucrurile pe care le descoperim. Apoi ele pot fi sigilate şi păstrate fără expunere la mediu, şi doar atunci când vrem să le utilizăm, le putem expune gazelor atmosferice (mediului).

Procesul de golire de energie trebuie repetat la fiecare 5-7 ore, până când obţinem o tensiune stabilă. Putem repeta acest proces de câte ori dorim pentru a ne îmbunătăţi nano materialele şi totul depinde de răbdarea pe care o avem.

Ce este important de reţinut, este că suprafaţa materialului nostru este ca un burete, deci este recomandat să o atingem cât mai puţin. Putem lua cu degetele capătul sârmelor sau al metalelor şi să folosim acele zone pentru mutarea lor dintr-un loc în altul, până le fixăm în sistemul pe care-l folosim. De exemplu o placă de cupru nano niciodată nu trebuie să fie lăsată culcată şi întotdeauna trebuie să purtăm mănuşi, deoarece avem o amprentă electromagnetică/energetică care poate fi imprimată în nano straturi.


Download “Ce Sunt Nanomaterialele Și Cum Se Formează Ele?” Nanomaterialele-MaGrav-Lab-Mx.pdf – Downloaded 107 times – 943 KB

Ilustrația din prima imagine de sus, îi aparține colegului nostru, Leonard.


Pentru aprofundarea informaţiilor şi-o înţelegere mai bună vă sugerăm să consultați şi aceste articole:

Structurile Nano Și Cum Se Formează Acestea

Structura Nanostraturilor Şi Polarizarea Diagonală

Principiul Perechilor MaGrav

Partea 3 – Mișcarea În Univers, Introducere Carte Keshe

Curgerea Câmpurilor Plasmatice

Ţi-a plăcut acest articol? Abonează-te la newsletter şi vei primi informaţii despre cum să-ţi construieşti penuri de sănătate și comprese plasmatice pentru problemele de sănătate, mărturii, experimente, detalii construcție unități energie şi multe alte noutăţi despre tehnologiile Magrav.

Felicitări! Te-ai abonat cu succes!

DISTRIBUIȚI

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ