Intalnirea femeii Tarnos

Intalnirea femeii Tarnos Datand frumos om

S-a Intalnirea femeii Tarnos, fără îndoială, pe un pat de scânduri de corabie când luna, la Dunăre, scoate pui de nebunie şi, făcând parte Femeia Spania se intalne?

te neamul de oameni care nu vor să moară până nu s-or trage zece draci pe roată, s-a înhămat de mic să iubească drumulşi să bea numai din vinul neliniştii. A străbătut Europa, Nordul Africii, Caucazul şi partea cea mai dulce a Asiei, Istanbulul, dar cei ce socotesc că Istrati a fost un călător se înşeală.

Panait Istrati a fost ceea ce reprezintă Intalnirea femeii Tarnos a mii de călători cu vocaţie: un nomad, adică un călător numai prin rănile drumului şi mărăcinii timpului. Nu ştiu dacă a flămânzit mult, cred mai degrabă că foamea-l căuta necontenit, prinzându-l uneori din urmă, dar asta e cu totul altceva, căci pîinea lui cea adevărată a fost să vadă, şi din lumina adunată să arunce un curcubeu.

Trupul lui, măcinat de boală, neobişnuit să viseze locul pe care dormea a cunoscut Intalnirea femeii Tarnos singură robie: dorul de-a urca pe cele mai teribile culmi, ale exaltării sau mizeriei, de a fi vultur sau lup şi de a se topi apoi în iubire pentruoameni şi pentru colţul lui de steacare era Brăila.

Cred, fiindcă inima mi-o spune, că nomadul l-a desăvârşit pe scriitorul Panait Istrati. Un cuib de nobili fragment - autor: I.

Turgheniev Intr-o senina zi de primavara, pe sub seara, cîtiva nourasi trandafirii se vedeau în tariile cerului limpede, parînd ca nu plutesc, ci se departeaza în adîncul azurului. La fereastra deschisa a unei case frumoase, aflata pe una din strazile marginase ale orasului O Cea dintîi se numea Maria Dmitrievna Kalitina.

Sotul ei, fost procuror gubernial, om de afaceri bine cunoscut pe timpuri - un barbat razbatator si hotarît, artagos si încapatînat -murise de vreo zece ani. El capatase o educatie aleasa, învatase la universitate; dar fiindca se ridicase din clasa celor saraci, întelesese de timpuriu nevoia de a-si croi un drum în viata si de a strînge avere.

Intalnirea femeii Tarnos Dmitrievna îl luase din dragoste; era chipes, destept si, cînd voia, foarte amabil. Maria Dmitrievna nascuta Pestova ramasese fara parinti înca din copilarie, petrecuse cîtiva ani la Moscova în pension; iar dupa ce se întoarse de acolo, locui la Intalnirea femeii Tarnos de verste de O Curînd dupa aceea, fratele se muta la Petersburg, capatînd o slujba.

Se purta foarte urît cu sora si cu matusa sa, pîna cînd, într-o zi, moartea subita puse capat purtarilor sale.

Maria Dmitrievna mosteni Pokrovskoe, dar nu ramase multa vreme acolo; la un an dupa ce se casatori cu Kalitin, care izbutise sa-i cucereasca inima în cîteva zile, satul Pokrovskoe fu schimbat pe o alta mosie, mult mai banoasa, însa urîta si fara conac.

In acelasi timp, Kalitin cumpara casa din orasul O Lînga casa se afla o gradina mare: o parte a ei dadea drept în cîmp, în afara orasului. Niciodata însa nu i se împotrivea sotului, caci avea un respect profund fata de mintea si fata de experienta lui de viata.

Iar dupa cincisprezece ani de casnicie, cînd acesta muri, lasînd în urma un fiu si doua fiice, Maria Dmitrievna se obisnuise într-atît cu casa Kiev femei datand cu viata de la oras, încît nu mai vru sa plece din O. In tinerete, Maria Dmitrievna trecea drept o blondina draguta; nici la cincizeci de ani nu avea trasaturi lipsite de gingasie, desi erau putin mai îngrosate si-si pierdusera din fragezime.

Era mai mult sensibila decît buna, iar apucaturile de pension si le pastrase pîna în anii maturitatii; era alintata, se supara usor, ba chiar plîngea, daca nu i se respectau obiceiurile, în schimb, se arata foarte prietenoasa si amabila daca i se împlineau toate dorintele si nu era contrazisa de nimeni.

Casa ei se numara printre cele mai placute din oras. Avea o situatie foarte buna, nu atît din ceea ce 5 mostenise, cît din agoniseala sotului ei. Cele doua fete locuiau cu ea; baiatul învata la una din cele mai bune scoli de stat din Petersburg.

Istoria Universitatii din Bacau

Batrîna cu care Maria Dmitrievna sedea la fereastra era acea matusa, sora tatalui sau, cu care Intalnirea femeii Tarnos odinioara cîtiva ani de singuratate la Pokrovskoe. O chema Marfa Timofeevna Pestova. Trecea drept o fiinta ciudata, o fire independenta, tuturor le spunea adevarul verde-n fata si, cu toate ca avea venituri foarte modeste, se purta ca si cum s-ar fi jucat cu miile.

Intalnirea femeii Tarnos Site- ul de date de pe pia? a

Nu-l putuse suferi pe raposatul Kalitin si, de îndata ce nepoata-sa se casatori, pleca în catunul ei, unde statu la un taran zece ani încheiati, într-o casuta fara horn.

Maria Dmitrievna se cam temea de ea. Cu parul negru si cu privirea agera chiar si la batrînete, mica si cu nasul ascutit, Marfa Timofeevna avea un mers vioi, se tinea drept si vorbea repede si raspicat, cu o voce subtire si sonora. Purta totdeauna boneta si bluza alba. De ce oftezi, maica? Ce nori minunati! Maria Dmitrievna nu-i raspunse nimic. El ar ofta împreuna cu Intalnirea femeii Tarnos, daca nu s-ar apuca sa scorneasca vreo trasnaie.

Serghei Petrovici e un om respectabil. Are o privire atît de smerita, începu din nou batrîna, capul i-a încaruntit de tot, dar cum deschide gura - minte sau bîrfeste!

Intalnirea femeii Tarnos femei frumoase din Sighișoara care cauta barbati din Reșița

Ce sa-i faci! Zi-i fecior de popa, si pace! Desigur, el are meteahna asta! La drept vorbind, Serghei Petrovici n-a capatat o educatie aleasa, nu vorbeste frantuzeste; dar, daca-mi dai voie, e un om placut.

ARHIVA LITERATURII UNIVERSALE- volumul IV, coordonator Maria Sava

Ca nu vorbeste frantuzeste, atîta paguba! Mai bine n-ar vorbi nici o limba: n-ar mai spune atîtea minciuni. De altfel, uite-1, vorbesti de lup si lupul la usa, adauga Marfa Timofeevna, privind pe strada.

Iata ca vine omul tau placut.

  • Олвин посмотрел на нее с изумлением.
  • Femeie de intalnire pe Salon de Provence
  • Site- ul de dating protestant belgian

Vai, ce lungan, parca-i cocostîrc! Maria Dmitrievna îsi potrivi buclele. Marfa Timofeevna îi arunca o cautatura ironica. Ia s-o dojenesti pe Palaska. Ce pazeste? Dracula fragment - autor: Bram Stoker 8 nov. Trăsura se şi urnise când herr Dellbruck patronul hotelului Cele patru anotimpuri, unde trăsesem îmi ieşi înainte spre a-mi ura plimbare plăcută; apoi, cu mâna pe portieră, se adresă vizitiului: — Şi mai cu seamă întoarceţi-vă înainte de căderea serii,nu-i aşa?

Deocamdată e vreme frumoasă, dar vântul ăsta dinspre nord ar putea prea bine Intalnirea femeii Tarnos ne aducă o furtună. E adevărat că-i inutil să vă recomand prudenţă; ştiţi tot aşa de bine ca şi mine că nu-i bine să întârziaţi pe drum în noaptea asta! Zâmbise, pe când spunea ultimele cuvinte.

După ce ieşirăm din oraş îi făcui semn să se oprească şi îl întrebai îndată: — Spune-mi, Johann, de ce a vorbit patronul aşa despre noaptea care urmează? Apoi îşi scoase din buzunar ceasul, un ceas vechi nemţesc,de argint, pântecos ca un nap; îl cercetă, încruntându-şi sprâncenele, şi dădu uşor din umeri, într-un gest de contrarietate.

Am înţeles că era felul său de Intalnirea femeii Tarnos protesta cuviincios împotriva acestei întârzieri nefolositoare şi mă răsturnai din nou în fundul trăsurii. Numaidecât porni din nou la drum cu toată iuţeala, ca şi când ar fi vrut să recâştige timpul pierdut.

Intalnirea femeii Tarnos răstimpuri, caii îşi ridicau brusc capetele şi adulmecau; s-ar fi zis că vreun miros pe care numai ei îl simţeau le-ar fi pricinuit oarecare teamă. Şi de fiecare dată când îi vedeam astfel înspăimântaţi, eu însumi destul de neliniştit, priveam peisajul din jur.

Drumul era bătut de vânturi, căci de o bună bucată de vreme urcam o costişă ca să ajungem pe un podiş. Puţin mai târziu am văzut un drumeag care, aparent, nu prea era umblat şi care, după cât mi se părea, se înfunda într-o vâlcea strâmtă.

Mă Intalnirea femeii Tarnos o dorinţă puternică s-o iau pe acolo, fie chiar cu riscul de a-1 sâcâi pe Johann, îl strigai din nou să oprească şi-i explicai că mi-ar plăcea să coborâm pe acel drum. Căutând tot soiul de pretexte, îmi spuse că e imposibil şi îşi făcu de mai multe ori semnul crucii în timp ce vorbea. Furnicat de curiozitate, l-am asaltat cu numeroase întrebări. Răspunse la ele pe ocolite, uitându-se mereu la ceas, în chip de protest.

Intalnirea femeii Tarnos Heart Dating Agen? ia Heart

La urmă îmi pierdui răbdarea. Nu te silesc să mă întovărăşeşti, dar aş vrea să ştiu de ce nu vrei să Intalnirea femeii Tarnos pe aici. Drept răspuns, sări cu o mişcare iute de pe capră. Odată ajuns jos, îşi împreună mâinile, implorându-mă să nu mă încumet pe acel drum.

Calaméo - ARHIVA LITERATURII UNIVERSALE- volumul IV, coordonator Maria Sava

Amesteca destule cuvinte englezeşti în germana ca să-1 înţeleg. Mi se părea mereu că are să-mi spună vreun lucru de care se speria fără nici o îndoială numai la ideea lui, dar de fiecare dată îşi lua seama şi se mulţumea să repete, făcând semnul crucii: — Walpurgis Nacht! Walpurgis Nacht!

  • Veșnicia s a născut la sat
  • Iași, Ce întelegem prin rugăciunea obştească sau rugăciunea Bisericii?
  • Femei singure din galati
  • Femeia vaduva care cauta dragoste

Am vrut să discut niţel, dar poftim de stai de vorbă, când nu cunoşti limba interlocutorului. Păstră avantajul asupră-mi,căci, deşi îşi dădea de fiecare dată osteneala să folosească cele câteva cuvinte englezeşti pe care le cunoştea, sfârşea totdeauna prin a se înflăcăra şi prin a reîncepe să vorbească nemţeşte şi atunci, invariabil, se uita la ceas, spre a mă facesă pricep ceea ce trebuia să pricep. Caii, de asemenea, deveniseră neliniştiţi şi adulmecau iarăşi; văzând aceasta, omul îngălbeni, privi în juru-i şi duse caii câţiva metri mai la o parte.

L-am urmat şi l-am întrebat ce-1împingea năpristan să părăsească locul unde ne oprisem la început.

BISERICA - LĂCAȘ DE RUGĂCIUNE PUBLICĂ

Făcu semnul crucii, îmi arătă locul cu pricina, trase iar trăsura către drumul opus şi, în fine, cu degetul întin scătre o cruce aflată acolo, îmi spuse întâi în nemţeşte, apoi în engleza sa stricată: — Acolo l-au îngropat pe cel care s-a sinucis. Îmi amintii atunci de obiceiul din vechime care cerea ca sinucigaşii să fie îngropaţi în preajma răscrucilor.

Însă tot nu puteam pricepe de ce intrase groaza în cai. În timp ce vorbeam astfel, am auzit de departe un ţipăt, ceva între scheunat şi lătrat; desigur, de foarte departe, dar caii se arătau acum cu adevărat înnebuniţi, iar Johann abia mai putu să-i potolească.

Eugen Sendrea - Istoria Universitatii din Bacau - magrav.ro

Se întoarse către mine şi-mi spuse, cu voce tremurătoare: — Ai zice că-i un lup, deşi pe-aici nu mai sunt lupi. Şi de multă vreme nu se mai apropie lupii de oraş? Au mai fost totuşi văzuţi câteodată Îşi mângâia caii, tot încercând să-i liniştească, pe când soarele se ascunse după norii grei, care în câteva clipe acoperiră cerul.

Aproape în acelaşi timp se stârni un vânt rece, care nu putea fi, la urma-urmei, decât un semn prevestitor, fiindcă, după puţină vreme, soarele străluci din nou.

Cu mâna streaşină la ochi, Johann examină orizontul, apoi îmi spuse: — Furtună de zăpadă; va veni curând.

Se uită la ceas, pe urmă, ţinând mai strâns hamurile, căci, cu siguranţă, neliniştea cailor putea să-i dea cele mai mari temeri, se sui din nou pe capră, ca şi când ar fi sosit momentul să plece iar la drum. Cât mă priveşte, ţineam să-mi mai explice ceva. Unde ajungem? Îşi făcu cruce, mormăi o rugăciune printre dinţi; apoi semulţumi să-mi răspundă: — Nu e voie să Intalnirea femeii Tarnos acolo.

E un sat acolo jos? Nimeni nu mai vieţuieşte acolo de veacuri.

Intalnirea femeii Tarnos unica intalnire var.

Aici, se puse pe povestit o istorie lungă, în care nemţeascase amesteca otova cu engleza, într-o limbă atât de încurcată, încât, desigur, o urmăream cu greutate; mi-am închipuit că totuşi am înţeles cum, pe vremuri, trecuseră de atunci sute şi sute de ani, muriseră nişte oameni în acel sat şi fuseseră îngropaţi; Intalnirea femeii Tarnos se auziseră zgomote sub pământ, iar când li s-au deschis mormintele, bărbaţii şi femeile de-acolo apăruseră plini de viaţă, cu buzele colorate sângeriu.

Ca să scape cu viaţă şi mai cu seamă pentru a-şi mântui sufletele, adăugase Johann, făcând semnul cruciilocuitorii fugiseră în alte sate, în care viii trăiau, iar morţii erau morţi şi nu nişte Vizitiul, desigur, fusese cât pe ce să pronunţe anumite vorbe şi în ultima clipă se speriase singur de ele.

Pe măsură ce povestea, se pierdea tot mai tare cu firea. S-ar fi zis că imaginaţia puse stăpânire pe el şi termină într-o adevărată criză de teroare, palid ca moartea, asudând cu picături mari, tremurând, privind cu spaimă în jurul său, ca şi când s-ar fi aşteptat să vadă apărând vreo prezenţă înfricoşătoare în câmpul mistuit de arşiţă.

La urmă, dădu frâu liber unui ţipăt sfâşietor, plin de disperare!

Interesantrecenzii